Călin-Andrei Mihăilescu
Professor of Comparative Literature, Spanish, and Critical Theory at the University of Western Ontario
Deunamor, literatura erotică postdecembristă:
Înfierbîntate ca şi spiritele la decembrie ’89 şi după, trupurile şi-au făcut intrarea triumfală pe toate porţile cetăţilor româneşti. Prin graniţe, găuri şi ecrane – toate acum himenale timpane bubuitului de tobe techno–rap–hip-hop–manea – se făcură auzite, beethovenian, tunetele sexului. După ce sexul se reprezenta, aplecat, prin gaura cheii, s-a deschis uşa şi golurile publice s-au umplut de părţi private. După decenii de victorianism puturos – răzbunarea prin dezgolire; după sărăcia totului – bogăţia detaliilor; după stahanovismul de oţel al ciocănarilor şi al secerătoarelor – lascivitatea nudurilor care cheamă pînă îţi pierzi numele; după chircirea ceauşistă – erecţia automată; după machismul agro-industrial fără reflux – orientalismul de bütik; după „vom face totul” – „ce-am făcut ?”; după interdicţia avortului (naţionalizat din ovare pînă-n frunte) – concepţiile anticoncepţionale; după discreţéi – concreţéle; după interzicerea homosexualităţii – secularizarea ei; după Samizdat – Sapizdat; după hoţi-membri-vardişti – curve-fraieri-moralişti; după „umăr la umăr” – „număr de număr”; după tovarăşii de viaţă luptînd pînă la moarte – moartea mică ce ne-mpreună; după tăierea electricităţii – eros unplugged; după bordelul de Partid – cel de stat în el; după „de pe lîngă” – drept înăuntru; după „vai !” – „hai !”; după agitaţia vizuală – spectatorlîcul cu o singură mînă; după omagii fierbinţi – oltence fierbinţi; după Tratatul de la Varşovia – antanta cu sexul; după cenzuraticul „nu se poate” – liberul „cînd pot, totul se poate”; după Scînteia – Plai cu boi; după ei – noi (deşi noii ăştia-s la cheremul unor – cîtor ? – nouveaux ruşi).
Acestor schimbări să le spunem istorie şi să o privim pe aceasta cu atenţia care o bucură, căci împlineşte vîrsta post-lolitică la care se poate da la liceu şi intra. Mai toate făcăturile acestei istovitoare istorii au coborît sub linia brîului, astfel încît centrul de greutate s-a mutat către genunchi, care mereu dau să tremure a orgasm acefal. Genunchii fandează crăcănaţi pe mîlul care creşte pe panta (rhei) spre cer, adunat în aceşti ani de imensitatea pornografiei planetare dar şi balcane: în fine sîntem sincronizaţi cu Occidentul într-o partuză globală [...]